Toti murim intr-un final...de ce murim?...ca sa renastem in alt loc, sa ne cunoastem mai bine acolo. Cand se va intampla asta?!...who knows? maybe today or tomorrow...cand ne vine randul, ca suntem asezati "la coada cu totii"...nimeni nu scapa si nimeni nu poate nicicum iesi din rand. Si-s oameni carora le e teama...oare de ce?...se intorc de unde au venit, sunt multi, marea majoritate dintre oameni, care plang atunci cand pierd pe cineva drag, cred ca plang din egoism, deoarece stiu ca in "alt loc" e mult mai bine, decat ne e noua, la restu', aici pe pamant...pana si aici intalnim egoismul. Si simtim cum ne ducem incet - incet, de multe ori fara sa putem misca un deget pentru a reveni, de multe ori suntem luati prin surprindere, nici n-avem timp sa intrebam "e randul meu?", si plecam si lasam aici oameni dragi, care sigur vor merge inainte, pentru ca nu au incotro, insa noi, aceia care "plecam", ne ducem putin mai departe, doar cu fizicul, restul ramane prezent pe vecie, in special in cazul celor care au stiut sa lase o urma de "personal" in viata lor...... si din "alt loc" ne asculta, ne privesc, ne indruma, ne ajuta si continua sa ne iubeasca.
Locul acela e plin de oameni, care au facut parte din vietile noatre la un moment dat, oameni pe care i-am admirat si respectat, si-s toti la un loc...insa pana a ajunge acolo si a ne cunoaste, mai bine ne bucuram de ce avem acum, aici, azi...mai avem de asteptat putin, sa nu ne grabim sa "plecam" si sa lasam durere si lacrimi in urma.... ( post....in memoria cuiva foarte drag - Andrei)
No comments:
Post a Comment