Marea mea.............

Si uite si marea cum arata de sarbatori..destul de nervoasa si agitata, insa e un loc unde multi si-ar dori sa ajunga macar odat'.
Si m-am trezit destul de dimineata si am luat-o cu cainele incetisor spre plaja, si-i simteam mirosul cu cat ma apropiam si am pasit destul de nesigura pe nisip, ca si cum acel loc nu-mi parea cunoscut si nu-mi apartinea, insa cu cat inaintam spre mare cu atat simteam ca de aici ma trag, aici am venit pe lume, aici am crescut, aici m-am cizelat, aici am cei mai frumosi prieteni, aici am iubit prima oara si am suferit, aici mi-am pierdut oameni dragi din viata care astazi sunt ingeri sau poate chiar sunt pescarusii care zboara deasupra marii....si ajung pe nisipul ud si valurile veneau spre mine si intindeam mana sa simt apa rece....si totul era spuma de jur imprejurul meu si ma uitam in dreapta si-n stanga si nu vedeam nici un om, nici o miscare, doar doua barci parasite, si eram eu, cainele, marea, pescarusii si vantul. Si m-am asezat pe nisipul rece si priveam cu ochi goi spre larg....si atunci am realizat ca am un mare castig....locul asta, de care sunt atat de mandra, nu-i proprietate, insa pentru mine reprezinta mai mult decat isi pot altii imagina....copilarie, trairi, zambete si impliniri....si linistea e mai presus de toate...si pentru mine de data asta a fost meditare..un ragaz pe care mi l-am oferit, si decizii....pe langa frigul si ploaia care iti ajungeau pana la oase...........marea poate sa fiu un prieten ideal, care sa stie cand sa te asculte si sa te linisteasca doar privind-o..e foarte simplu si totul vine de la sine.

Cand soarta e de partea ta....

Si da, asa-i...zambetul e al meu, nu eram la o sedinta foto si nici nu am fost platita sa joc vreun rol doar de portret..., m-am simtit copila, si vedeam de jur imprejurul meu diferite zambete colorate ale unor oameni necunoscuti, era bucuria lor, care m-a molipsit. Si cand ma gandesc ca timpul va trece, atat de repede si cu siguranta mi-as dori sa ma intorc aici, acum, langa voi, insa chiar daca timpul nu va fii in favoarea mea, amintirile vor ramane, zambetele vor ramane, imbratisarile, dansurile, privirile acelor oameni,.....eram save, si m-am simtit save cu toti acei oameni, dar si bulversata de jocul si alergatura prin fata ochilor mei a multor persoane, necunoscute si totusi parca prieteni de-o viata, rula un film, cu multa actiune, cu pasi inceti si sarituri zgomotoase, de pe langa "arlechini" se auzeau aplauze la fiecare acord al chitarilor si la sunetele cinelelor, si toti aveau pe buze aceleasi cuvinte in acelasi timp...cum o fii?..viata in secunde muzicale....care parca nu se mai terminau...si minutul trecuse de 60 de secunde, pentru ca ticaitul ceasului deja alerga...era galoparea starilor de rock, diferite, normal, ca doar toti eram diferiti, insa toti aveam un lucru in comun si cand te gandesti ca starile astea le-am putea trai mai des...filmul inca nu se terminase si m-am bucurat ca s-a spus "motor, actiune" pana la sfarsit..si ca orice final reusit de filmari, s-a sarbatorit printr-un "party" pentru toti, fara ochi dati peste cap, fara zambete in coltul gurii doar de dragul lumii prezente...ci prin suete misto, prin ciocniri de pahare cu oameni dragi, prin priviri calde si sincere, jocul abia acum incepea pentru unii dintre noi, seara parca era la inceput si oboseala ramasese la intrare cand fiecare si-a platit biletul...si uite ca inca odata cuvintele erau comune...acum te pun la incercare....da,pe tine, cel care vei citi asta....bun, stiu ca esti relaxat si curios, insa la sfarsit vei si rade, sincer...bun, imagineaza-ti :....esti intr-un avion ( nu unul oarecare, ci unul de capacitate maxima, cu multi oameni langa tine, si esti norocos poate, ca ai nimerit la locul de langa geam si tot dintr-o curiozitate fireasca astazi, iti lungesti gatul si privesti pe acel geam micut si oval, si jos undeva la mii de km distanta, observi petice de pamant de toate formele si culorile si ai senzatia ca ai intrat in jocul inocent al copilariei, cu cat inainteaza avionul, cineva parca ti le deseneaza ( poate putini stiu, insa fiecare tara, vazuta din avion are o anume forma care te duce cu gandul la un obiect..sa o proba-ti si p-asta cu imaginatia, e atat de misto )....si ajungi sa te uimesti cat de mic esti tu in comparatie cu tot ce vezi, si te gandesti ca pamantu-i mare, avionul e mare, masa de oameni din preajma ta e mare si ea, si tu, tu cine esti...o chestie atat de mica avand in vedere restu'...si atunci iti dai seama ca si pe tine te priveste cineva ( unii necunoscutii, altii atat de aproape de sufletul tau, oamenii iubiti care sunt stele acum si se minuneaza unde ai ajuns si ce ai ajuns de fapt, exact in aceiasi clipa, la fel cum faci tu, insa privirea vine de undeva de sus, si te simti important, pentru ca atragi atentia, deci nu te simti nesemnificativ, pentru ca nu esti..esti mult mai important decat ai crede tu vreodata.........fii la fel de maret precum toate tarile pe care le-ai vazut de acolo de sus, unde ai fost mai aproape de Dumnezeu, lasa-ti mintea sa se bucure si fii fericit ca ai sansa sa traiesti toate astea si ca atunci cand vei ajunge acolo jos, din ceruri, vei pasii pe acele petice de pamant, ca si cum ai juca sotron...e sotronul maturitatii de data asta, insa vei stii ce sa faci din instinct, pentru ca esti om, si oamenii simt si-s aduc aminte, oamenii se bucura si se minuneaza... pentru ca stiu sa traiasca fiecare clipa ca si cum ar fii ultima pentru ei !

Si uite cum timpul trece....

Si uite cum anii trec si ajung a ma trezi intr-o dimineata linistita de week end, si stiu in sinea mea ca se va intampla ceva misto soon....si nu-mi fac planuri si nici sperante, pentru ca intr-adevar stiu ca va fii ok....si ziua trece incet, fara prea multe chestii petrecute, ci putina leneveala....
Si vine seara si pregatesc cadoul pentru una dintre cele mai bune prietene si ma pregatesc si eu, sufleteste sa zic asa, pentru ca tot in sinea mea stiam ca ma va astepta o seara si o noapte grea, din diferite puncte de vedere....insa gandul ca ma voi revedea cu niste oameni dragi,pe care nu-i vazusem de un car de ani,mi-a adus zambetul pe buze..oameni frumosi,nu ca-s prietenii mei, ci pentru ca-s oameni, si asta e mare lucru, persoane care nu-ti cer socoteala pentru nimic si nu se apuca sa te sfatuiasca doar pentru a se umfla in pene...oameni pe care i-am cunoscut in urma cu 4-5 ani, si ca o intamplare, tot la un concert Cargo...ca despre concertul Cargo e vorba si acum....si revederea s-a produs si a fost misto sa-i stiu ca incontinuare sunt langa mine si in special ca mi-au ramas prieteni, dupa unele prostii facute de mine...si am ajuns la concluzia ca ochii care nu se vad se uita, e doar un fleac......si rock-ul a inceput si lumea s-a entuziasmat, cu mici exceptii, si din zona unde eu stateam, ii priveam ca erau atat de simpli si de "ei"....oameni care cantau si se bucurau de fiecare secunda si ii vedeam cum li se lumineaza ochii....si asta m-a facut sa-mi dau seama ca locul meu e acolo si nu in alte parti, ca de fapt lumea mea e printre ei si ca tot alaturi de ei...sunt eu....
Seara,sau dimineata s-a terminat la un moment dat, insa am ramas cu ceva misto...prieteni, sinceri si naturali, frumosi si ai mei....thanks for that!

Si uite cum ma destrabalez eu la concerte rock...respectiv Cargo...exact ca si cum ar fii "astazi si maine"..rock ne dorim,atunci rock sa fie!

deloc jazz-uita..sau poate prea putin :D

Si uite weekend -urile noastre....

Oameni dragi, oameni frumosi......

Friends, best friends, beautiful friends...my friends ;)

Adi Igrisan - Maria - Megastar - Prima Tv

IT'S ALL COMING BACK TO ME NOW.......

Da, chiar asa e...unii au spus ca Adi a fost Meatloaf in persoana sambata seara, altii au spus ca batea spre Meatloaf, unora li s-a parut ca a fost mai bun decat originalul, altii au gandit-o si altii au recunoscut-o...de ce?!...pentru ca intr-adevar a fost....pe scena era "Meatloaf - Igrisan " cu trairi si sensibilitati...si s-a prezentat asa pentru ca POATE, oare de ce pentru multi e greu de inteles, de ce oare pentru marea majoritate e greu de acceptat ca asta e vocea lui Igrisan...pentru ca a fost soc pentru toti, nimeni nu se astepta la asta...incepand de la juriu, public prezent, telespectatori, cunostinte si fani.

Multi n-au crezut, multi poate s-au gandit, altii au refuzat sa creada ca se poate prezenta ca un adevarat artist...si le-a demonstrat ca asa e. Si cu ocazia asta ma bucur ca le-a inchis gura multor dobitoci care se cred atotstiutori....thanks for doing it!...odata pentru totdeauna.

Uitati-va la "oameni frumosi" ( cum spunea cineva )....

Si ce daca?!....

Si ce daca te iubesc?...e oare vreo rusine?!...si ce daca mi-e dor de tine, ar trebui sa nu o recunosc?!....si ce daca ma gandesc mereu la tine?......asta inseamna ca nu-s rationala?!...si ce daca esti cel mai drag om pentru mine?.....asta ar trebui sa insemne ca stiu sa iubesc si altfel?!.....si ce daca uneori ma ranesti?...ar trebui sa ma doara foarte tare?!....si ce daca lumea vorbeste?...ar trebui sa-mi pese ce spun altii?!....si ce daca uneori gresesti?....asta trebuie sa ma supere foarte tare?!....si ce daca e greu?....asta inseamna ca tre' sa ne dam batuti?!....si ce daca totu-i complicat?....asta inseamna ca nu exista sanse?!...si ce daca visez?...asta deranjeaza pe cineva?!....si ce daca cred cu tarie in iubire?.....ar trebui sa-mi aplec capul in fata altora?!...si ce daca esti dificil?....asta inseamna ca nu-ti fac fata?!....si ce daca distanta e mare?...asta ar insemna sa te uit?!.....si ce daca sunt oameni invidiosi?.....asta ar trebui sa ne deranjeze?!...si ce daca multe s-au petrecut sau se vor intampla....si ce daca sunt asa...asta-s eu si mai presus de toate iubesc, cinstit, in comparatie cu altii, si nu-mi va fii niciodata rusine sa o recunosc!

De ce?!?!....

De ce?! Vesnica intrebare pentru toti... de ce mi se intampla mie astea, de ce am ales asa si nu altfel, de ce trebuie sa fac si lucruri care nu ma multumesc, de ce trebuie sa iau decizii pripite, de ce trebuie sa lupt atat pentru ce-mi doresc, de ce trebuie sa dau explicatii pentru sentimentele mele, de ce trebuie sa iubesc mai mult decat ar trebui, de ce nu primesc macar jumatate din iubirea pe care o ofer, de ce trebuie sa fiu mereu amabila si cu bun-simt, de ce nu pot refuza prietenii uneori, de ce trebuie sa sufar, de ce imi place frumosul, de ce imi place arta, pentru ca imi dau echilibru, de ce in unele situatii nu am dreptul de a alege ce e mai bine pentru mine si aleg altii, de ce il iubesc atat, de ce ma gandesc mereu la ziua de maine, de ce imi fac mereu griji, de ce nu mai stiu sa zambesc....si ar mai fii multe intrebari cu "de ce?", insa poate la tot la fel de multe prefer sa aman raspunsul, pentru ca stiu ca dor..si acum de ce sufar atat?....stiu ca nici voi nu puteti sa-mi raspundeti decat printr-un simplu tot "de ce"......

The master of cosmic romanticism

Si s-a mai stins o stea....astazi..pare a fii ziua pacalelilor, insa in ceea ce-l priveste pe Sabin Balasa....pacaleala a fost reala...si uite cum "moare" si lumina albastra din panzele lui Balasa, a plecat in "galaxia iubirii", ca doar era galaxia lui. Sensibilitatea extremă a lui Sabin Bălaşa se întâlneşte doar la acei mari pictori care au exprimat dureri şi aspiraţii înalte într-o manieră calmă....asta va ramane Balasa...pentru mine, una, acel mare pictor.