"Viitorul de care te temi devinde trecutul pe care il adori"

Viitorul?!...incert asta cu siguranta...si peste o ora este tot viitor si maine dimineata...deci traim in incertitudine. Sigur ne e teama cumva de viitor, oricat de mult am recunoaste sau nu...acest viitor temator devine trecutul pe care o sa-l adoram ( asta o spunea un mare regizor rus ). Se spune sa nu traim in trecut sau din trecut, nu zic sa o facem, insa ne putem bucura de trecutul nostru si sunt absolut convinsa ca fiecare dintre noi are ceva frumos in the past, de care-si aduce aminte zambind. Sa nu-l negam, sa nu-l refuzam, e trecutul nostru, ne-am pus "semnatura" pe el, face parte din viata noastra. Poate e o incercare de a pastra clipa, poate ascundem o drama miezoasa sau un happy end. Trecutul e o parte din filmul vietii noastre care curge lin si frumos, nelasand nicio umbra de indoiala. Posibil ca morala sa devina din ce in ce mai cruda...insa n-avem incotro...ne apartine in totalitate.

Concert si lume "frumoasa"

Concert...lume multa, lume cunoscuta de cativa ani, prieteni de suflet, oameni frumosi. Oameni care sunt mereu in sufletul meu...care te incanta asa cum stiu ei s-o faca.

Avem drept sa.........

Oare mai avem vreun drept?!...drept la viata...dreptul de a iubi pe cine vrem, cand vrem, cum vrem si cat vrem?...drept la opinii?...drept la raspunsuri?...drept la fericire si liniste?.....dreptul de a fi mama?!........................habar n-am sa raspund la toate astea...si ma isterizez, si ma inraiesc zi de zi, cand vad nepasare si oameni care iti spun "nu ai procedat bine", "ai gresit", "de ce ai facut asa", "ti-am spus eu ca o sa pierzi"........pur si simplu m-am saturat de desteptaciunea tuturor....care de fapt sunt niste ratati in viata. Mi-e scarba, imi provoaca mila de fiecare data....si ei sunt cei care supravietuiesc dintre noi toti. Oameni goi pe dinauntru....oameni banali....si fara nimic interesant. Gunoaie!!!
Ei sunt majoritatea...ei ajung sa ia dreptul altora la tot ce spuneam mai sus...oare cum o sa fac? hmmm....simplu ( din pacate ). Vreau sa am dreptul la o viata, la viata mea, vreau sa am dreptul sa iubesc atunci cand simt si vreau eu si cel mai important pe cine vreau, vreau sa am dreptul la opinii in situatiile in care sunt implicata, vreau sa am dreptul de a primi raspunsuri pe care le merit si mi se cuvin, vreau sa am drept la fericire.......vreau sa am dreptul sa fiu mama, si atunci dreptul meu stiu cui i-l voi da. Abia atunci voi intelege "de ce", "cum", "cand", "cat".
Avem drepturi, oameni buni...sunt ale noastre, nimeni nu ni le poate lua niciodata....au o semnatura...tu ti-o recunosti?.....e a ta?

Cunvinte...

Cuvinte....sunt atat de multe; ganduri, de asemenea; amintiri cat caru'; regrete, destul de multe; sentimente, aici e nebunie.
Cuvinte pe care le gandim, pe care le scriem, pe care le rostim si din pacate pe unele dintre ele ajungem sa le regretam, insa poate sa fie prea tarziu atunci pentru a mai schimba ceva. Cuvintele fac parte din noi, fara ele nu ne-am putea exprima nicicum. Si sunt atat de complicate...si uneori nici macar noi nu le intelegem sensul. Cuvinte scrise...alea raman....cuvinte spuse....si alea pot ramane undeva si pot rani. Cuvantul e o joaca si tuturor ne place joaca...si am vrea ca mereu cu trecerea timpului sa pastram in noi o parte de copil. Frumos ar fi sa si reusim, ne ajuta mai mult decat am crede vreodata. E imbratisarea tacerii si a spatiului imens, al zilelor la fel si totusi diferite. Depindem de cuvinte pentru "un de ce". Ne unesc, ne despart....si totusi le folosim...indispensabile.
Cuvintele....pacat ca de multe ori ne e frica sa le folosim ca sa ne exprimam sentimentele, frica, ura, mila......ne e frica de reactii.....de critici...pentru "un de ce".
Si oare "de ce" le folosim?...pentru ca traim prin ele.

The road of.....who knows?!

Drumul care duce nicaieri....bizar,nu?!...si uite ca poate sa fie real. E o cursa care la un moment dat poate sa devina si obositoare si periculoasa. O cursa in care nu ti se permite sa te opresti nici macar pentru ati trage sufletul;....e greu si totusi alergam catre nicaieri. Tot ce stim e ca trebuie sa continuam fara sa inchidem ochii, sa mergem inainte fara a cunoaste de fapt scopul....ciudat, insa pare simplu si greu si dureros...si degeaba de cele mai multe ori, aici intervine incertitudinea. Rostim vorbe atat de idioate, gandim, deci traim, mimam ca suntem fericiti, credem ca ni se cuvine totul, judecam, imploram, incercam sa iubim, plangem atat cat ne mai tin ochii si ne continuam cursa....toti am vrea sa fim pe primul loc....insa e loc doar pentru unu singur. Acela poti fi tu, vecinul, oricare dintre necunoscutii pe care-i intalnim zilnic pe strada, si tot asa. Si cine va fi oare cel care invinge?!.....nu cred ca o sa aflam curand, insa in clipa asta cred ca cel care va castiga cu siguranta e foarte plin de el, calca orice gaseste in drum, uraste, da din coate sa inainteze, jigneste, habar n-are ce mai inseamna corectitudinea si ajutorul, singurul sau scop e de a ajunge acolo sus....si va lupta cu toate fortele ca locul 1 sa nu i-l ia nimeni. Cand ma gandesc ca de fapt in lumea asta traim, printre oamenii astia respiram zi de zi, de cele mai multe ori nu vedem ce ne inconjoara, sau daca o facem, preferam sa inchidem ochii si sa-i depasim. Vorba aceia "mai bine plange mama ta decat sa planga mama mea". Drumul catre nicaieri...sau hai sa-l numesc cu atata convingere "MARELE RAHAT"...made in Romania...asta facem acum, ne indreptam spre "marele rahat", suntem constienti si totusi ne amuzam pana cand ne vom lovi de acest rahat. Atunci pe langa faptul ca ne vom murdarii, o sa mai si mirosim ingrozitor de nimeni nu o sa se mai uite vreodata la noi.....si atunci o sa spunem....pana aici a fost...cursa a ajuns la final...locul intai ii apartine lui, ei....paseste treptat pe podium pentru "marele rahat"......felicitari, din suflet! Esti genial, tu, tu celalalt sau poate chiar tu.....ai ajuns unde ai vrut, ne-ai calcat in picioare si ne-ai ras in fata, ne-ai invidiat, ne-ai injurat, te-ai zgariat pe fata pentru fiecare reusita a noastra la care tu nu luai parte....te-ai luptat prin gunoi ca sa ajungi pe locul 1.....si ce-ai castigat?!....iti spun eu "marele rahat".....si stii cine esti tu de fapt si de drept in toata cursa asta, "cel mai mare rahat".