Cunvinte...

Cuvinte....sunt atat de multe; ganduri, de asemenea; amintiri cat caru'; regrete, destul de multe; sentimente, aici e nebunie.
Cuvinte pe care le gandim, pe care le scriem, pe care le rostim si din pacate pe unele dintre ele ajungem sa le regretam, insa poate sa fie prea tarziu atunci pentru a mai schimba ceva. Cuvintele fac parte din noi, fara ele nu ne-am putea exprima nicicum. Si sunt atat de complicate...si uneori nici macar noi nu le intelegem sensul. Cuvinte scrise...alea raman....cuvinte spuse....si alea pot ramane undeva si pot rani. Cuvantul e o joaca si tuturor ne place joaca...si am vrea ca mereu cu trecerea timpului sa pastram in noi o parte de copil. Frumos ar fi sa si reusim, ne ajuta mai mult decat am crede vreodata. E imbratisarea tacerii si a spatiului imens, al zilelor la fel si totusi diferite. Depindem de cuvinte pentru "un de ce". Ne unesc, ne despart....si totusi le folosim...indispensabile.
Cuvintele....pacat ca de multe ori ne e frica sa le folosim ca sa ne exprimam sentimentele, frica, ura, mila......ne e frica de reactii.....de critici...pentru "un de ce".
Si oare "de ce" le folosim?...pentru ca traim prin ele.