Si-am ajuns la suprematii...si-am ajuns la ce avem "de plata"....da, multe, toti le platim cumva, niciunul dintre noi nu scapa basma curata din nimic. Timpul trecut e intotdeauna la inceput, asa ca ce-am lasat in urma ni se intoarce si poate ca ni se intoarce catre oameni dragi....nu poate, ci cu siguranta. Supremul pret pe care-l poate un om plati e unul singur...sa moara de inima rea sau de o dragoste ranita. Sa te indragostesti de cine nu trebuie si asa ajungi sa platesti cu varf si indesat, nu ca ti-ai fi dorit, ci ca ti s-a intamplat fara sa-ti propui. Si astfel, ajungi sa platesti pana la sfarsit si sa traiesti cu regretul asta cate zile mai ai.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment