Viata de rahat....

O viata de rahat; plina de nereusite de tot felul, de dezamagiri si probleme, de minciuna si bataie de joc...cum as putea sa ma bucur de asa ceva?..cum as putea sa iubesc viata asta plina de neajunsuri?....cand oameni la care tin si de care imi pasa nu stiu sa-si intoarca privirea daca le cer ajutorul, macar sa o faca in amintirea unor vremuri, nu de demult, oameni rai si frivoli, oameni carora le pasa doar de ei, care nu stiu sa aprecieze persoanele care le-au fost alaturi, oameni care nu stiu sa-si recunoasca propriile greseli ( pentru ca ei niciodata nu gresesc )...doar eu, oameni care poate nici macar pe ei insisi nu se mai iubesc, oameni orgoliosi peste masura, oameni care fug fara sa dea vreo explicatie sau sa zica macar "da-te-n...", oameni lasi care uita atunci cand le-a fost bine si nu le-a lipsit nimic si erau tratati ca niste printi, oameni si oameni. Cum sa ma mai incred in oameni cand ei de fiecare data m-au dezamagit si totusi eu i-am iubit si ii iubesc?! Oameni pe care nu o sa-i uit cate zile voi avea, oameni care m-au lovit de fiecare data cand mi-era mai greu, pentru ca stiau ca ma va durea si mai tare.....de ce nu ii pot da la o parte din viata mea?......de ce ei au incontinuare un loc special in sufletul meu?....pentru ca am fost crescuta sa stiu sa daruiesc si sa nu urasc si sa nu ma ascund de probleme....d-aia. Insa ei habar n-au daca au primit sau nu o educatie...buna sau rea. Oameni de nimic si totusi care inseamna ceva pentru mine din diferite motive. Oameni care cred ca tot ce fac ei e corect si ce fac eu, nu-i....ei au tupeul sa vorbeasca despre corectitudine si cap plecat.